Timpii mari de așteptare la încărcare sau descărcare nu reprezintă o problemă izolată a unor țări, ci o provocare globală pentru transportul rutier de marfă. Șoferii sunt primii care resimt impactul: întârzierile îi împiedică să își organizeze pauzele și perioadele de odihnă obligatorii, să își continue cursele sau, pur și simplu, să finalizeze o rută și să ajungă acasă. Timpul de așteptare reprezintă o parte semnificativă din costurile operaționale ale transportului — în timp ce kilometrii parcurși generează un cost adițional, fiecare oră de staționare reduce direct profitabilitatea transportatorilor.
Faptul că unele țări au introdus compensații financiare atunci când un camion așteaptă mai mult decât o perioadă definită arată că există o conștientizare a justificării economice pentru abordarea acestei probleme.
Cu toate acestea, practicile negative par greu de eliminat.
O taxă de 100 de euro pentru fiecare oră de așteptare la încărcare sau descărcare — peste cele 90 de minute prevăzute — a provocat turbulențe majore în Italia în ultimele luni. Deși Ministerul Transporturilor a confirmat recent, în scris, că această taxă este obligatorie și nenegociabilă, companiile de transport susțin că unii clienți le șantajează, solicitându-le să semneze contracte care contravin direct legii și prin care „renunță voluntar” la despăgubire.
Asociația FIAP (Federazione Italiana Autotrasportatori Professionali) a fost nevoită să se adreseze autorității de concurență, solicitând o investigație privind practicile comerciale neloiale. Respectarea legii este inegală, iar anumite verigi ale lanțului de aprovizionare se opun activ implementării acesteia, susțin transportatorii italieni.
Dacă reglementarea prin lege este soluția potrivită — și în ce măsură aceasta contribuie efectiv la rezolvarea problemei — rămâne de văzut. Unii experți în transport și logistică consideră că măsurile impuse de stat pot pune o presiune excesivă pe „cealaltă parte”, care se confruntă, la rândul ei, cu numeroase dificultăți.
Acest tip de compensație a fost introdus pentru prima dată în Europa de Portugalia, care, la finalul anului 2021, a stabilit că timpul de așteptare la rampele de încărcare nu poate depăși două ore. În anii următori, Spania a adoptat reglementări similare, iar între timp și italienii au decis că nu mai sunt dispuși să aștepte gratuit.
De ce apar întârzierile la încărcare?
Perioadele lungi de așteptare la încărcare sau descărcare sunt influențate de mai mulți factori. Printre cei mai frecvent identificați se numără planificarea insuficientă și sincronizarea slabă a fluxurilor de marfă în centrele logistice, lipsa rampelor de încărcare și a personalului disponibil, precum și gestionarea ineficientă a documentelor aferente livrării și expedierii.
Cât costă, de fapt, așteptarea?
Deși estimările analiștilor diferă, aceștia sunt de acord asupra unui lucru: costurile sunt foarte ridicate.
Să începem cu exemplul Italiei.
Centrul de cercetare Fedetrasporti a analizat anterior date din sateliți și din tahografe și a ajuns la concluzii alarmante. Timpul mediu zilnic de lucru al șoferilor în perioada analizată a fost de 11 ore și 28 de minute, din care: 6 ore și 18 minute de condus, 35 de minute de pauze și nu mai puțin de 4 ore și 35 de minute de așteptare la încărcare și descărcare. Luând în calcul salariile șoferilor, pierderea productivității vehiculelor și pierderile generate de întârzieri, experții estimează că întregul sector al transportului rutier din Italia pierde aproximativ 3 miliarde de euro anual.
Situația este similară în Polonia, unde o analiză recentă arată că șoferii din multe companii de transport petrec doar aproximativ 75% din timpul de lucru conducând, în timp ce optim ar trebui să fie de 90–95%.
Nici în Germania situația nu este mult mai bună, deși se observă o ușoară îmbunătățire. Întârzieri regulate la încărcare în centrele de distribuție din retail au fost raportate de 86% dintre respondenți în 2022 și de 72% anul trecut.
Faptul că așteptarea nu este o problemă izolată a unei singure țări este confirmat și de o analiză realizată de fundația Truckers Life, care a examinat cele mai frecvente nemulțumiri ale șoferilor de camion din Europa atunci când lucrează în centre logistice. Șoferii au evaluat în principal facilități din Polonia, dar și din Germania, Olanda, Franța, Spania etc. Printre cele mai problematice aspecte au fost menționate nerespectarea orelor de încărcare/descărcare agreate, timpii mari de așteptare pentru accesul în incinte și lipsa informațiilor clare privind întârzierile. Urmează dificultățile în găsirea locurilor de parcare, comunicarea deficitară cu personalul din centrele logistice sau de producție, lipsa facilităților sanitare și altele.
Care este soluția?
Deși soluțiile pentru reducerea timpilor de așteptare par logice (programarea pe intervale orare, protocoale clare etc.), practica arată că lucrurile nu sunt atât de simple. Transportul este un „sistem viu” și nu poate fi planificat întotdeauna până la cel mai mic detaliu, deoarece numeroși factori pot genera perturbări, întârzieri și modificări de program. În plus, deficitul de forță de muncă nu afectează doar companiile de transport, ci și operatorii centrelor logistice și de producție.
Dacă ar fi să propunem o soluție universală pentru reducerea timpilor de așteptare, aceasta ar consta într-o combinație de doi factori-cheie: valorificarea beneficiilor tehnologiilor moderne (aplicații pentru planificarea și programarea intervalelor orare, soluții software de monitorizare, sisteme automatizate de intralogistică etc.) și o comunicare și cooperare eficientă între toți participanții din lanțul de aprovizionare. Schimbul rapid de informații privind întârzierile, posibilitatea ajustării intervalelor orare și înțelegerea reciprocă a intereselor tuturor părților ar contribui, fără îndoială, la reducerea semnificativă a timpilor de așteptare și la creșterea eficienței generale a procesului de transport.
